Paradoxul zilelor noastre? Ne ingropam radacinile mergand nonsalant in viitor!

1
438
Muzeu Etnografic

Nu cred ca as fi ales sa scriu chiar azi despre ceea ce inseamna turism in Bran, insa am citit niste articole care m-au intrigat si m-au determinat sa acord prioritate subiectului. La modul general, cand ingropi radacini, o faci cu gandul ca dupa o vreme sa te bucuri de fructe sau doar de frumusetea copacului pe care l-ai plantat.

Din pacate, regula nu este general valabila. Sa ingropi radacinile neamului tau este un act grav si necugetat. Viitorul nu se poate cladi pe incertitudini. Ce poate sa ii mai sustina veridicitatea daca i se ingroapa istoria?

In ultimele sase luni am ajuns in Bran de cateva ori. Este o asezare cocheta prin ceea ce fac cei care au afaceri private – pensiuni si zone de agrement. Altfel, este o comuna cu o infrastructura care lasa de dorit. Full de turisti aproximativ in orice perioada a anului, s-ar fi putut profita din plin de ceea ce ofera, insa nu! Lasa ca e bine si asa”, e deja cutuma pentru noi.

De ce as promova formele de turism in Bran?

Zona ma atrage prin frumusetea sa naturala si prin faptul ca pot gasi oferte de cazare Bran pe placul meu. In urma cu doua luni ne-am cazat la Casa din Podee. Un loc pe care il recomand pentru relaxare la superlativ. Gazde primitoare, camere mari si curate, tot ce trebuie sa te simti bine.

Sa trecem, insa, la punctul sensibil al subiectului de azi
Langa Castelul Bran, loc in care turistii vin de regula pentru o intalnire cu Dracula, se mai poate vizita (inca!) Muzeul Etnografic. Noi l-am vizitat in urma cu aproximativ trei luni. Daca mie imi place sa expun in cuvinte, lui Alexandru ii place sa surprinda in imagini frumusetea locurilor pe care le vizitam. Asa se face ca reusim sa ne bucuram si mai tarziu, complet, de toate amintirile pe care le culegem.


La Muzeul Etnografic din Bran am vazut elemente unice de arhitectura, m-am intors efectiv in timp in fata unor adaposturi pentru animale, analizand cu interes o valtoare, un gater pentru lemne sau intrand intr-un atelier de daracit lana. Toate astea vorbesc despre originile noastre, origini pe care ar trebui sa le pretuim.


Situat imediat langa Castelul Bran, Muzeul pare a fi un sat de munte, cu case ale caror interioare cu mobilier vechi, unelte si straie taranesti, poarta patina timpului.

18 monumente de arhitectura de clasa A, ar putea fi inlocuite curand de un parc de distractii – Dracula Land, dupa cum spun localnicii. Pai de ce sa ne surprinda, cand cei mai multi se rezuma la un personaj malefic cand vine vorba despre Bran? Dracula everywhere!

Cum de este posibil sa se doreasca ca locul unui muzeu care cuprinde o parte a istoriei noastre sa fie inlocuit cu o idee care sustine un mit? Uite, asa! Legal! Terenul pe care Muzeul a fost amplasat in 1961, a fost retrocedat in instanta. O treime din suprafata sa apartine unei persoane din Bucuresti, o doamna dispusa sa vanda contra unei sume de 320.000 EUR. Cum Ministerul Culturii nu a raspuns ofertei, la Muzeu a ajuns un executor judecatoresc care a cerut evacuarea.

„Daniel Apostol, seful sectiei etnografice a Muzeului Bran: <Executorul judecatoresc a venit, ne-a prezentat situatia ca suntem pe un teren pierdut, un teren strain, ca trebuie sa evacuam. Totusi, am gasit intelegere la dansul, am obtinut o pasuire de o luna de zile>”. (sursa: protv.ro)

Pe de alta parte, celelalte doua treimi ii apartin lui Janusz Szalinski, un cetatean polonez care detine si alte proprietati in jurul Castelului Bran – restaurant si un castel al groazei. Ei bine, citind articolul de pe protv.ro inteleg ca si acesta este dispus sa negocieze cu autoritatile romane.

„Janusz Szalinski, unul dintre proprietarii terenului: <Putem sa discutam despre chirie, sau cumparare sau eliberarea terenului. Noi, daca preluam terenul, putem sa lasam casute si sa facem un muzeu cum trebuie, cu sursele noastre si cu ajutor de la minister, cui apartine>”.

Lesne de inteles ca daca Ministerul Culturii nu ajunge la o intelegere cu proprietarii terenului, Muzeul Etnografic de la Bran poate deveni o amintire. Ne vom gandi ca aici au existat candva o gospodarie din satul Pestera, datata in 1843, o casa din Sohodol, datata in 1840, o gospodarie din satul Poarta, datata in secolul ala XVIII-lea, hodaita din Simon, stana din muntele Vladusca- Masivul Piatra Craiului, instalatii hidraulice de tehnica populara, darac, piua, darsta si valtoare de pe Valea Moieciului, un joagar de pe Valea Simonului s.a.m.d.

Toate elementele astea aduc in prim plan viata satului branean de odinioara. Daca se pierd, vom mai ingropa o parte importanta din istoria noastra. Vom continua sa mergem catre “maine”, fara sa mai stim sa vorbim despre „ieri”. Asa ne ingropam radacinile!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here